Sarbatori fericite cititorilor... Scuzati intarzierea...datorata agitatiei tipice sarbatorilor... La multi ani in cazul in care nu revin pana la anu` :) !!! Lipsa de timp...lipsa de inspiratie... Fiecare trecem prin asta asa ca stiti cu totii despre ce vorbesc!!! Poopici si sa aveti parte de tot ce e mai bun in noul an! ;)

Am incercat...

Am incercat sa fiu perfecta, pentru ce?... De azi voi fi doar "EU"...

Vreau sa raman femeie...

http://www.hotcity.ro/ce-ne-inconjoara/vreau-sa-raman-femeie ---- articol cu ideile pe care ar trebui sa le aiba orice femeie... un click pe link... eu l-am citit si am apreciat extraordinar de mult sinceritatea cu care e scris... :D

Decembrie...

A venit si luna in care imi pot aduce aminte doar lucrurile frumoase care mi s-au intamplat vreodata si in care mi se face dor de clipele in care eram copii fara minte... Era atat de frumos... Stiu ca ningea, mereu ningea, asa imi amintesc eu iarna. Mereu eram raciti pentru ca ne tavaleam in zapada pana ni se udau toate hainele, dar nu ne induram sa plecam in casa, parintii nu ne-ar mai fi lasat sa iesim, asa ca ramaneam acolo, in ger pana ne inghetau hainele la propriu... In casa era mereu cald, mirosea a brad, a portocale si a scortisoara... Asteptam cu nerabdare sa plecam cu Mos Ajunul, umpleam casa cu covrigi, mere, nuci, biscuiti, etc. apoi il asteptam pe Mosu` si in incercarea disperata de a-l vedea il pandeam pana ne lua somnul fara sa ne dam seama. El mereu stia asta, asa ca nu reuseam niciodata sa-l "prindem"... Cum ar putea sa nu ne fie dor de momentele in care nimic nu mai conta decat sa-l convingem pe Mosu` ca am fost atat de cuminti incat meritam ce ne doream, iar el, culmea, mereu stia ce nazbatii am facut, chiar si pe cele mai mici... Au trecut doar cativa ani de atunci, dar mi se par atat de departe toate astea... Poate din cauza faptului ca ne schimbam atat de repede, atat de mult... Ma intreb care dintre noi se mai bucura de fulgii de zapada? Mai nou ne facem probleme ca trebuie sa schimbam cauciucurile si ne intrebam cand vor avea de gand astia sa deszapezeasca soselele sa ajungem si noi la timp la serviciu... Iar bradul... E deja obiect ornamental... Trist dar adevarat...

"Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune “te iubesc” si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gandul că deja stii." (Gabriel García Márquez)

...oare?...

“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens

:)

Dupa multe postari pesimiste, momente de nesiguranta si clipe triste triste de tot pot spune ca sunt iar HAPPY!!!! Gata, mi-am revenit... Aceeasi eu k intotdeauna ;) Intre timp, pana sa scriu aici, kiar m-am distrat... o sa pun cateva poze d p la petreceri, dar akum nu prea am timp ca ma solicita serviciul :P Mda... Pupicey all!! :*:*:* :))

noi ganduri...

Vezi tu... Acum realizez ca atunci cand ma suparai, cand ma necajeai, cand imi vorbeai aiurea, sau nu ma bagai in seama prea mult...nu trebuia sa ma supar...trebuia sa-ti multumesc poate, ca nu e mai rau...bineinteles... Trebuia poate sa spun... WOOW, doar atat? Bine ca nu e mai mult... Dar acum cand am vazut cat de rau poate fi... Sincera sa fiu... nu iti multumesc pentru momentele insirate mai sus, insa iti multumesc ca au fost doar alea... Poate nu am fost perfecta, nimeni nu e perfect... Poate nu am stiut sa apreciez felul tau de a ma iubi, poate nu te-am inteles niciodata... Poate nu trebuia... Poate eram prea curioasa... Dar poate te iubeam prea mult... La asta te-ai gandit???

Aceeasi eu prinsa in ganduri mereu
Cu aceleasi intrebari...oare de ce nu sunt eu ?
De ce urasc sa privesc pozele ce`mi zambesc ?
De ce-mi doresc atat de mult sa ma urasc ?
De ce te`am facut sa`mi zambesti ? Daca acum plangi ?
De ce nu te`ai schimbat cand te`am rugat sa o faci ?
De ce trebuie sa traiesc numai din amintiri ?
De ce mai trebuie sa ne mintim ca nu ne mai iubim?
De ce sa aruncam in noi cuvintele
Care odata pentru noi erau visele?
De ce trebuie ca sa plang tocmai acum? De ce aceste texte dor cand spun ce spun?
De ce sa nu ma inec in mireasma vinului?
De ce inca imi mai doresc trupul cu care ma inveleai?

Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi d amintiri,
Cuvinte, atingeri, priviri....

sunt la un pol inferior celui normal,
si ce a ramas in loc de suflet,doar un destin fatal,
si o umbra ce vine si trece,si umbla,
simtind totul rece,cu gandul doar,si totusi ma doare,
acum sunt toate neclare,
oricum,orice fosta problema minora acum e mare,
ba e imensa defapt,dar stiu ca sunt apt
sa judec totul obiectiv,
desi gandesc negativ,
pe un fond clar pozitiv,sau invers,
putin a mers dar sunt deja prea obosit
stiu c-am gresit,dar cu ce pret,si m-am oprit...

Si-n ceea ce te priveste cand visez ca te privesc
Parcurg stari imaginandu-mi ca traiesc
O poveste buna sau rea urlu si tac...
Nu vreau sa mai fac ce am facut dar fac...
Intre dezamagire si speranta...azi ma zbat...
Ca maine sa aud...du-te la dracu...un urlet disperat...
Sigur...tot ce a ramas...e amintirea...
Te vad inca in ceatza...asta imi e pieirea...
Si ma indrept spre tine in loc sa ma opresc...
La fiecare pas...vad...cum incet incet...orbesc...
Pasesc...nesigur daca-i drumul drept...
Ma mint...spunand ca intodeauna am fost cel intelept
O rugaminte pentru al meu suflet...
Strang din dinti...si o spun cu cel mai frumos zambet
Nu uita...si adu-ti aminte...
Cand in telefonul blestemat...ti-am zis ultimele cuvinte...

Pt. ......

Doar sper ca in cazul in care asa e destinul meu, tu sa fii fericit cel putin asa cum am fost eu langa tine... Fericirea oricum nu e pentru mine... Dar te voi iubi mereu...

hmmm....

nu-mi vine sa cred cat de usor e sa ranesti si ce greu e sa-ti poti cere scuze... felicitari celor ce sunt in stare sa faca asta, ca noi, astia mai prosti, ne cerem scuze si pentru ceva ce nu facem...

i`ll be back soon

Am facut bagajul, maine dim sunt p undeva p la mare, poate pe plaja, poate la vreo terasa... nush, dar ... bye bye ... :D

:D

Cine are invitatie sa-si faca cont pe google ca sa poata posta cv... (pt cei care nu stiu)...:D

Un moment...

...In acea clipa am simtit ca totul era facut pentru mine... Parca fiecare firicel de adiere alerga din munti spre noi doar sa ne atinga pentru ca apoi sa duca amintirea noastra cu el pretutindeni... Acum pot spune ca natura, chiar universul, a complotat pentru fericirea mea... A fost un moment in care poate brazii, norii si muntii m-au vazut plangand... Plangeam de fericire ca pur si simplu mi-am vazut in fata ochilor toate visele indeplinite, dar si de tristete ca timpul alerga si urma sa las totul in urma... De ce clipa aceea de fericire deplina nu dureaza o viata?
...Si leaganul isi reincepu balansul anuntandu-ma ca cineva a venit sa-mi stearga lacrimile... Era acelasi firicel de adiere care acum ma mangaia parca spunandu-mi ca nu voi pierde acele momente niciodata... Si am zambit din nou... Norii au disparut si razele blande ale soarelui m-au facut sa uit de timpul care nu se oprea din fireasca-i fuga... M-am pierdut intre stanci si brazi, noapte si stele, flori si iarba, speranta si zambete, saruturi si imbratisari, dragoste si fericire... Si iata-ma aici scriind despre cele mai frumoase clipe ale vietii mele, in care m-ai invatat ce inseamna sa fiu cu adevarat fericita... Totul a fost mult prea complex pentru a putea spune doar "perfect"... Te iubesc din toata inima...pentru ca am trait fericirea langa tine! Multumesc pentru cel mai frumos cadou pe care mi-l puteai oferi...