sunt la un pol inferior celui normal,
si ce a ramas in loc de suflet,doar un destin fatal,
si o umbra ce vine si trece,si umbla,
simtind totul rece,cu gandul doar,si totusi ma doare,
acum sunt toate neclare,
oricum,orice fosta problema minora acum e mare,
ba e imensa defapt,dar stiu ca sunt apt
sa judec totul obiectiv,
desi gandesc negativ,
pe un fond clar pozitiv,sau invers,
putin a mers dar sunt deja prea obosit
stiu c-am gresit,dar cu ce pret,si m-am oprit...