...In acea clipa am simtit ca totul era facut pentru mine... Parca fiecare firicel de adiere alerga din munti spre noi doar sa ne atinga pentru ca apoi sa duca amintirea noastra cu el pretutindeni... Acum pot spune ca natura, chiar universul, a complotat pentru fericirea mea... A fost un moment in care poate brazii, norii si muntii m-au vazut plangand... Plangeam de fericire ca pur si simplu mi-am vazut in fata ochilor toate visele indeplinite, dar si de tristete ca timpul alerga si urma sa las totul in urma... De ce clipa aceea de fericire deplina nu dureaza o viata?
...Si leaganul isi reincepu balansul anuntandu-ma ca cineva a venit sa-mi stearga lacrimile... Era acelasi firicel de adiere care acum ma mangaia parca spunandu-mi ca nu voi pierde acele momente niciodata... Si am zambit din nou... Norii au disparut si razele blande ale soarelui m-au facut sa uit de timpul care nu se oprea din fireasca-i fuga... M-am pierdut intre stanci si brazi, noapte si stele, flori si iarba, speranta si zambete, saruturi si imbratisari, dragoste si fericire... Si iata-ma aici scriind despre cele mai frumoase clipe ale vietii mele, in care m-ai invatat ce inseamna sa fiu cu adevarat fericita... Totul a fost mult prea complex pentru a putea spune doar "perfect"... Te iubesc din toata inima...pentru ca am trait fericirea langa tine! Multumesc pentru cel mai frumos cadou pe care mi-l puteai oferi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu