Dar am inteles mereu, inca prea mult. Poate mai mult decat trebuia. Poate am inteles undeva departe de cuvinte, fapte si atitudini, intelegand in acelasi timp ca nu trebuia sa fi inteles. Nu trebuia pentru binele sau raul meu... Am inteles cand "nu pot" insemna "nu vreau", am inteles cand lacrimile alunecand pe obraji urlau la mine: "Tzeapaaa!! Nu fi fraiera!!". Am inteles si cand am inteles atat de mult...iar uimirea mea ascunsa intr-o tacere mormantala mintea de fapt ca nu as fi inteles nimic. Am inteles atat de multe incat mi-e scarba sa mai inteleg. Dar voi intelege in continuare, fara sa vreau, fara sa arat, fara sa ranesc. Voi intelege iertand si intelegandu-va cand va voi minti ca nu am inteles nimic.
Dar tu, oare...ai inteles?
:))) si nu rad rautacios...imi place finalul..eram sigur ca asa se termina :))
RăspundețiȘtergere