marți, 29 septembrie 2009

noi ganduri...

Vezi tu... Acum realizez ca atunci cand ma suparai, cand ma necajeai, cand imi vorbeai aiurea, sau nu ma bagai in seama prea mult...nu trebuia sa ma supar...trebuia sa-ti multumesc poate, ca nu e mai rau...bineinteles... Trebuia poate sa spun... WOOW, doar atat? Bine ca nu e mai mult... Dar acum cand am vazut cat de rau poate fi... Sincera sa fiu... nu iti multumesc pentru momentele insirate mai sus, insa iti multumesc ca au fost doar alea... Poate nu am fost perfecta, nimeni nu e perfect... Poate nu am stiut sa apreciez felul tau de a ma iubi, poate nu te-am inteles niciodata... Poate nu trebuia... Poate eram prea curioasa... Dar poate te iubeam prea mult... La asta te-ai gandit???

joi, 24 septembrie 2009

Aceeasi eu prinsa in ganduri mereu
Cu aceleasi intrebari...oare de ce nu sunt eu ?
De ce urasc sa privesc pozele ce`mi zambesc ?
De ce-mi doresc atat de mult sa ma urasc ?
De ce te`am facut sa`mi zambesti ? Daca acum plangi ?
De ce nu te`ai schimbat cand te`am rugat sa o faci ?
De ce trebuie sa traiesc numai din amintiri ?
De ce mai trebuie sa ne mintim ca nu ne mai iubim?
De ce sa aruncam in noi cuvintele
Care odata pentru noi erau visele?
De ce trebuie ca sa plang tocmai acum? De ce aceste texte dor cand spun ce spun?
De ce sa nu ma inec in mireasma vinului?
De ce inca imi mai doresc trupul cu care ma inveleai?

luni, 21 septembrie 2009

Mi-aduc aminte lucruri pe care nu le pot exprima-n cuvinte,
O imagine cu-n univers format doar din noi doi
Lumea peste care acum cad ploi d amintiri,
Cuvinte, atingeri, priviri....
sunt la un pol inferior celui normal,
si ce a ramas in loc de suflet,doar un destin fatal,
si o umbra ce vine si trece,si umbla,
simtind totul rece,cu gandul doar,si totusi ma doare,
acum sunt toate neclare,
oricum,orice fosta problema minora acum e mare,
ba e imensa defapt,dar stiu ca sunt apt
sa judec totul obiectiv,
desi gandesc negativ,
pe un fond clar pozitiv,sau invers,
putin a mers dar sunt deja prea obosit
stiu c-am gresit,dar cu ce pret,si m-am oprit...

duminică, 20 septembrie 2009

Si-n ceea ce te priveste cand visez ca te privesc
Parcurg stari imaginandu-mi ca traiesc
O poveste buna sau rea urlu si tac...
Nu vreau sa mai fac ce am facut dar fac...
Intre dezamagire si speranta...azi ma zbat...
Ca maine sa aud...du-te la dracu...un urlet disperat...
Sigur...tot ce a ramas...e amintirea...
Te vad inca in ceatza...asta imi e pieirea...
Si ma indrept spre tine in loc sa ma opresc...
La fiecare pas...vad...cum incet incet...orbesc...
Pasesc...nesigur daca-i drumul drept...
Ma mint...spunand ca intodeauna am fost cel intelept
O rugaminte pentru al meu suflet...
Strang din dinti...si o spun cu cel mai frumos zambet
Nu uita...si adu-ti aminte...
Cand in telefonul blestemat...ti-am zis ultimele cuvinte...

vineri, 18 septembrie 2009

Pt. ......

Doar sper ca in cazul in care asa e destinul meu, tu sa fii fericit cel putin asa cum am fost eu langa tine... Fericirea oricum nu e pentru mine... Dar te voi iubi mereu...